putea fi si mai nasol

sa facem un mic exercitiu de imaginatie. luam un personaj oarecare pe care il vom numi in continuare vasile. vasile e, sa zicem, astmatic. si iese din casa, la cumparaturi. fiind o zi frumoasa este vrajit de soarele d’afara si isi uita inhaleru’ acasa. dupa cumparaturi, pe drumul de intoarcere, il izbeste o criza de astm. respiratiea devine din ce in ce mai grea si mersul din ce in ce mai nesigur. isi spune in minte, nu’i nimic, intru in prima farmacie si ii cer farmacistei ceva sa ma scape de chin. zis si facut. cu ultimile fortari deschide usa farmaciei si adunandu’si ultimile picaturi de aer reuseste sa ingaime “ceva pentru astm aveti?” farmacista putin speriata dar si constienta si mandra de puterea ce i’o confera statul din spatele tejghelei ii da raspunsul ce cade ca un bolovan in capul bietului vasile “doar medicul va poate da ceva!”. si cum cuvinte prea multe nu mai avea resurse sa rosteasca, iese vasile spasit din farmacie, precum un inculpat ce afla verdictul “vinovat”. bine ca nu mai era mult pana acasa.