imi plac ridichiile…rosii. Sunt asa, foarte interesante. Daca iei o ridich(i)e si o mananci incepand cu coaja, astfel incat sa ramana dezvelita, dupa o tura de rontait, si o sa ai in fata ta o sursa putenica de lumina, o sa poti vedea prin miezul alb. Ma gandeam ca as putea de fapt sa inlocuiesc, de’acum inainte, o sesiune de spart seminte de floarea soarelui cu o rumegare de ridichii. Si mai sunt si putin iuti si ..zemoase, oarecum, si au si o textura foarte interesanta. Si de ce n-ai creste in ghiveci ridichii in loc de trandafiri japonezi/chinezesti? Cu toate ca acesti mirifici trandafiri de apartament nu sunt altceva decat mult prea folositul hibiscus, prezent in absolut toate ceaiurile nemedicinale (inclusiv in toate liptonurile la pliculet si piramida). Recunosc, acest asa zis post, vine in urma savurari unei prea bune ridichi…poate cea mai buna pe care am mancat-o in viata mea, si clar, n-am nimic impotriva hibiscusului. P.S. de ce draq nu exista si un lipton exclusiv din hibiscus? (la mine la plafar, de exemplu, exista ceai de hibiscus).
lipton prefera sa bage cu forta hibiscus in absolut toate ceaiurile care uneori chiar ar fi de bun simt sa fie galbene,( cel de lamaie de exemplu), nu rosii de la hibiscus, si asta cred ca din cauza fricii ca n-ar cumpara nimeni un ceai din hibiscus…. in afara de clientii plafarului de la tine